În esenţă, Dreptul penal, ca ramură de drept, reprezintă obiect de studiu pentru o ştiinţă juridică de sine stătătoare, respectiv ştiinţa dreptului penal ce cuprinde totalitatea ideilor, concepţiilor, teoriilor şi principiilor privitoare la elaborarea, evoluţia şi aplicarea normelor juridice penale privite într-o strânsă interdependenţă cu celelalte norme juridice ce compun sistemul de drept şi cu realitatea socială supusă reglementării. Dacă dreptul penal, ca ansamblu normativ, îşi are sediul în coduri şi legi, ştiinţa dreptului penal se regăseşte în cuprinsul unor tratate şi monografii, cursuri şi manuale universitare, în studii şi articole publicate în reviste de specialitate, comunicări ştiinţifice, etc.
Dreptul penal ocupă un loc important în formarea unor specialişti în domeniul dreptului. Această disciplină îşi are menirea de a pune baza viitorului specialist.
Dreptul penal este o piatră de temelie a ştiinţei dreptului în general. Altfel spus, necunoaşterea dreptului penal ca materie de bază din ramura dreptului public, influenţează aptitudinea de cunoaştere şi înţelegere în continuare cel puţin a următoarelor discipline: criminalistica, criminologia, dreptul procesual penal, dreptul execuţional penal, medicina legală, psihiatria judiciară, etc.
Astfel, nu este greşit să afirmăm că dreptul penal este o materie esenţială, de bază din ansamblul disciplinelor care se studiază la facultate şi cea mai expresivă disciplină din disciplinele dreptului public.
- Profesor: Sergiu Cojocaru
- Profesor: Ion Rotaru